TEROAREA IUDEO-KOMINTERNISTĂ
• Lovitura mişelească dată de ex-regele Mihai, camarilă şi comunişti Mareşalului Antonescu care reuşise să obţină de la Stalin condiţii onorabile de armistiţiu, vânzarea României făcută de cei doi francmasoni, Churchill şi Roesevelt, ocuparea militară a României de către sovietici, faptul că în Uniunea Sovietică partida iudeo-bolşevică era încă foarte puternică şi că pe plan internaţional triumfaseră iudeo-capitalismul şi iudeo-comunismul, au creat premisele unei preponderenţe masive a internaţionalismului, asupra naţionalului, atât în Europa răsăriteană aflată sub dominaţia sovietică, cât şi în Europa apuseană aflată sub dominaţia capitalurilor iudaice şi a francmasoneriei.
• Pentru România consecinţele celui de al doilea război mondial trebuiesc analizate nuanţat şi etapizat în funcţie de evoluţiile interne ale raporturilor: mijloace de producţie-proprietate; hegemonie politică, ingerinţe externe, evoluţii politice în U.R.S.S., declanşarea războiului rece cu componenta lui principală: războiul psihologic, valachizarea intensivă a Partidului Comunist Român, marele exod al evreimii, constituirea centrilor de presiune evreieşti din Occident, noua trădare a României făcută de evreii rămaşi în ţară cu misiuni exacte, convertirea de la comunismul fanatic la capitalism a evreimii, acţiunile complexe de sabotare a economiei naţionale, declanşarea războiului psihologic intern conform strategiei concepută de Alianţa Universală Israelită forţă dominantă în Europa de Vest şi Statele Unite ale Americii. în acest sens propun o etapizarea care ar exprima evoluţiile raportului dintre poporul român şi evreime în perioada 1945-1989, după cum urmează:
Etapa I-a sau de tranziţie 1944-1948;
Etapa a II-a teroarea iudeo-komiriternistă 1948-1960.
Etapa a III-a sau de valachizare a Partidului Comunist Român şi de construcţie a statului socialist de factură totalitaristă 1960-1989.
Fiecărei etape istorice mai sus amintite, evreimea din ţară în legătură permanentă cu cea suprastatală, i-a răspuns cu operaţiuni ale războiului rece total de pe teatrele de operaţiuni economice, politice, culturale, artistice, spirituale, valorificând la maximum posibilităţile şi mijloacele războiului psihologic.
Etapa I sau de tranziţie. Cu toate că în perioada 1940-1944 România a suferit consecinţele politicii parlamentare condusă în fapt de Carol al Il-lea şi camarila iudeo-masonică, precum şi a acţiunilor destabilizatoare iudeo-bolşevice, cu toate că a fost mutilată teritorial pierzând 93 992 kmp şi 6 367 000 locuitori, şi o bună parte din avuţia naţională: mine de aur şi argint, păduri, fabrici, podgorii, suprafeţe agricole, căi ferate şi şosele, regimul autoritar al mareşalului Antonescu reuşeşte să pună capăt dezastrului naţional, să restabilească ordinea socială stăpânind haosul şi descurajarea generală şi să creioneze structurile unui stat naţional, sprijinit pe gospodăria ţărănească mijlocie. Atât statul carlist cât şi cel antonescian au scos Partidul Comunist Român în afara legii, considerându-l antinaţional şi agentură kominternistă.
• La Moscova au fost instruiţi o seamă de activişti iudeo-bolşevici fugiţi din ţară înainte şi în timpul campaniei din Est, dezertori din armata română ca Emil Bodnăraş şi Gogu Rădulescu, terorişti evrei din Basarabia, organizându-se o echipă menită să preia puterea în România după victoria U.R.S.S. şi să transforme ţara într-o republică sovietică, conform planului kominternului din anul 1924.
• Din lagărele româneşti au fost eliberaţi comuniştii români care n-au vrut să fugă peste hotare, conştienţi de viciile fundamentale ale societăţii capitaliste româneşti şi de dezastrul produs de formele parlamentare politicianiste; care au militat pentru revoluţionarea societăţii, neacceptând tezele kominterniste privitoare la statul naţional unitar.
• Între echipa iudeo-bolşevică impusă de Moscova, având în trenă teroriştii din Basarabia, evreimea comunistă din ţară care revendica drepturi şi privilegii pe motivul că fusese victima pogromurilor şi persecuţiilor şi comuniştii patrioţi se va duce o luptă surdă pentru supremaţie în partid. Profitând de procesul de rusificare al Partidului Comunist în U.R.S.S. şi de marginalizare a evreilor pe întreg ansamblul economic, social şi politic din U.R.S.S., Gheorghe Gheorghiu-Dej şi comuniştii etnici români vor dobândi poziţii cheie în partid şi stat şi vor pune în practică principiul NUMERUS VALACHICUS enunţat teoretic de Al. Vaida-Voievod, românizând sectoarele cheie ale economiei şi făcând greşeala capitală de a lăsa evreilor cultura, artele, bună parte din mass-media, îndeosebi radioul şi parţial televiziunea, contribuind astfel la alimentarea războiului psihologic purtat de evreime împotriva sistemului socialist, a Partidului Comunist, a statului naţional unitar.
• In etapa de tranziţie care se sfârşeşte cu abdicarea regelui Mihai la 30 decembrie 1947, evreimea kominternistă preia posturi cheie din linia a doua a administraţiei de stat, năvălind în învăţământul universitar, presă şi radio. Trimisa specială a iudeo-comunismului internaţional este Ana Pauker, personaj sinistru al kominternismului, călău al poporului român, instrument sadic de răzbunare al iudeo-comuniştilor din România. Născută în Moldova în 1892, tatăl rabin fugit din Galiţia, Ana Rabinshon intră în Partidul Comunist în 1919 şi este instruită în spiritul terorismului dominant în acel timp, de masacre şi război civil în Rusia şi Ucraina vecină. Fanatică şi de moravuri uşoare, Ana Robinshon organizează cu alt terorist evreu, Max Goldstein atentatul de la senat căruia i-au căzut victime câţiva senatori. Max Goldstein este arestat şi împuşcat. Ana Rabinshon protejată de filiera iudeo-kominternistâ fuge în Elveţia unde se căsătoreşte cu evreul Marcel Pauker.
Evit amănuntele picante din viaţa personajului devenit foarte cunoscut în mediile comuniste europene, împreună cu soţul ei emigrează în Rusia sovietică unde-1 denunţă pe acesta ca fiind troţkist. Marcel Pauker, este împuşcat de G.P.U. plătind cu viaţa încrederea în soţia sa. în 1932 este trecută ilegal în România cu misiuni speciale şi se ascunde sub identitatea unei prostituate care şi-a practicat meseria prin cele mai rău famate bordeluri şi localuri din Bucureşti, Iaşi şi Timişoara, folosite şi ca locuri conspirative. A contactat un sifilis care i-a distrus una din urechi, în 1936 este arestată si condamnată la 10 ani închisoare. Când sovieticii au invadat Basarabia, au capturat persoane oficiale, în schimbul cărora au cerut-o pe Ana Pauker. Ajunsă din nou în U.R.S.S. şi în graţiile lui Stalin pe filiera evreiască atotputernică la Moscova, Ana Pauker organizează partidul comunist român din emigraţie cu terorişti evrei din Basarabia bine cunoscuţi de ea şi în calitatea de colonel sovietic, duce o propagandă susţinută prin lagărele de prizonieri români pentru a-i face comunişti şi a-i înrola în unităţi militare care să lupte împotriva germanilor, întoarsă în România în 1944 cu Armata Roşie, cu înalta protecţie moscovită, Ana Pauker devine agentul principal al dezagregării şi comunizării României. Vâşinski, care dicta de fapt în România, o impune în guvern la 6 martie 1945, loc de unde dirijează direct deblocările din armată, urmăririle magistraţilor militari care au judecat procesele inculpaţilor comunişti, arestarea cadrelor din poliţie, jandarmerie, siguranţa statului care au acţionat împotriva sabotorilor, teroriştilor şi diversionisţilor evrei, întocmirea în secret a dosarelor membrilor marcanţi ai partidelor politice antebelice, ale intelectualilor naţionalişti. Traian Romanescu a publicat în 1959, în Mexic, un volum documentar intitulat MAREA CONSPIRAŢIE IUDAICĂ, deosebit de important pentru istoria post-belică a României, în care analizează rolul criminal, odios al echipei iudaice care a stăpânit bestial România între 1944 şi 1952, echipă condusă de Ana Pauker căreia presa iudaizatâ din România acelui timp i-a făcut un deşănţat şi ofensator cult al personalităţii.
În această perioadă de tranziţie, sub scutul diplomatic al Marii Britanii, S.U.A şi U.R.S.S. se instalează la conducerea României evreii: Iosif Kişinevski, care vorbea un fel de idiom idiş-româno-rus, Teohari Georgescu, Lothar Rădăceanu, general maior William Suder, colonel Walter Roman-Neulander, tatăl fostului prim-ministru Petre Roman-Neulander, Al. Moghioroş, Erwin Voiculescu, Liuba Kişinevski, care vorbea un fel de idiom idiş-româno-rus, Teohari Georgescu, Silviu Bruker-Brucan, Horia Liman, Aisig Brauer zis Alexandru Graur, Mihail Roller, Paul Cornea, Vitner, Crohmălniceanu, Zigu Ornea, Tertulian, Petroveanu, Nina Cassian, Măria Banuş, Sergiu Fărcăşanu, Al. Mirodan şi o mulţime din ziariştii evrei de la presa iudaică antebelică.
• Autorul notează că prelungirea domniei regelui Mihai I de Hohenzoller-Sigmaringen căruia Ana Pauker i-a dăruit o amantă evreică: Dolly Cristodulo, a costat România 300 de milioane dolari-aur şi tezaurul naţional preţuit la 40 de vagoane-aur, totul predat Uniunii Sovietice.
• De asemenea, autorul este obligat să reamintească cititorilor părăsirea laşă a României de către S.U.A. şi Anglia, fapt istoric consemnat în documentele secrete ale cancelariilor diplomatice ale celor două state, publicate târziu de Nicolae Baciu în volumul său AGONIA ROMÂNIEI 1944-1948. Nu putem explica ascensiunea, dominaţia sângeroasă a României de către iudeo-kominternişti, ca şi presiunile cumplite pentru a transforma ţara într-o republică sovietică, fără a consemna cât de sumar rolul complice al S.U.A. şi Angliei, ca şi al agenţilor americani şi britanici puşi în slujba sovieticilor, acest complex internaţional ostil ţării făcând deosebit de meritorie acţiunea naţională a comuniştilor români în perioada Gh. Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu.
SCURTĂ MEMORARE DOCUMENTARĂ. Autorul precizează că procesul de naţionalizare al Partidului Comunist din România s-a înscris în procesul larg de naţionalizare a majorităţii partidelor comuniste din Europa de Est şi Asia. Kim Ir Sen în Coreea de Nord, Ho-Şi-Min în Vietnam, Mao în China, Stalin în Uniunea Sovietică, Gh. Gheorghiu-Dej în România au reevaluat raportul dintre majoritari şi minoritari în sfera funcţiilor politice, administrative şi de conducere a economiei.
Partidele comuniste devenind naţionale au început să respingă conducerea excesiv centralizată a Kominternului unde dominau evreii, interesele mondiale ale U.R.S.S. încercând o armonizare cu interesele naţionale ale ţărilor socialiste. In politica externă a Statelor Unite au funcţionat imediat după război două curente opuse: unul iniţiat de Roosevelt pe linia francmasoneriei şi a intereselor evreieşti, favorabil sferelor de influenţă stabilite de Stalin, Churchill şi Roosevelt la conferinţele de la Teheran, Yalta şi Postdam, continuata după moartea lui Roosevelt de către secretarul de stat Jimmy Byrnes care susţinea teza lui Stalin de a avea vecine ţâri cu guverne prietene din motive de securitate şi un al doilea curent reprezentat de preşedintele Trumman şi John Poster Dulles care militau pentru o politică americana care să se opună expansiunii sovietice mondiale şi să limiteze sferele de influenţă ale U.R.S.S.
• Se ştie că Moscova timpului s-a bucurat de colaborarea unor britanici bine situaţi în ierarhia Foreign-Office-ului, aşa numiţii apostoli de la Cambridge care comunicau Kremlinului toate secretele diplomatice anglo-americane, ca Donald Mc Lane şi Guy Burgess. Demascaţi de americani, ambii au fugit la Moscova în 1953. Pe acest fond de contradicţii puternice între S.U.A. şi U.R.S.S. care a dus la izbucnirea războiului rece încă din 1946, evreimea din ţară, prin glasul preşedintelui Uniunii Evreilor din România, acelaşi avocat Fildermann care-i scrisese Mareşalului în apărarea teroriştilor iudeo-comunişti din Basarabia, se raliază iudeo-kominternismului, înrolându-se în lupta împotriva "imperialismului anglo-american şi a capitalismului ajuns în putrefacţie". Reproduc telegrama reprezentantului S.U.A. în România, Burton Berry 87100/10-2946 expediată din Bucureşti la 29 octombrie 1946, publicată de Nicolae Baciu în volumul AGONIA ROMÂNIEI la pagina 243 ...Dr. Fildermann preşedintele Uniunii Evreilor din România, m-a vizitat azi ca să-mi dea o copie după acordul secret încheiat cu guvernul Groza pentru a susţine guvernul în alegeri, în schimbul promisiunii guvernului de a lua o serie de măsuri pentru reabilitarea evreilor din România. Mai târziu, printr-un comunicat, se va declara public ca comunitatea evreiasca a decis să sprijine guvernul în alegeri, dar motivele pentru care a luat această decizie vor rămâne secrete ... Dr. Fildermann a admis ca acţiunea sa este o capitulare totala în faţa presiunii guvernului şi o totală schimbare de atitudine democratică pe care el a avut-o de 40 de ani. EI mi-a spus că nu are cuvinte pentru a-şi exprima regretul faţă de această capitulare. Şi asta cu atât mai mult cu cât acest guvern este cel mai despotic şi cel mai antidemocrat pe care România l-a avut vreodată. De unde guvernele trecute au recunoscut dreptul la opoziţie al adversarilor lor, guvernul Groza consideră adversarii lui ca duşmani ce trebuiesc distruşi. Dr. Fildermann mi-a dat motivele care l-au făcut să semneze acordul electoral cu guvernul ... Rusia nu lucrează pentru o atare soluţie pacifică, ci, din contră, pentru dominarea Europei de răsărit, dominaţie ce nu se va putea termina decât prin război între democraţiile occidentale şi Rusia.
2. Dacă el nu ar fi acceptat să susţină guvernul în alegeri, acesta ar fi considerat comunitatea evreiască ca un centru reacţionar şi ar fi început o campanie de violenţă şi distrugerea membrilor săi.
3. Fără acest acord, curând după alegeri, guvernul sovietic ar fi deportat mii de evrei din România în Siberia, aşa cum a deportat cu miile din Basarabia după ocuparea acestui teritoriu... (n.n) aceste mii, sau zeci de mii sunt trecute în contul aşa zisului holocaust al evreilor din România, precum şi sute de mii de evrei din Transilvania căzuţi în mâna ungurilor prin Diktatul de la Viena).
4. Evreii decizând a vota pentru guvern, se poate spera că odată acesta îşi va respecta unele din repetatele sale promisiuni de a restitui evreilor tot ceea ce ti s-a luat în timpul regimului Antonescu.
Documentul mai sus reprodus este dovada cea mai limpede a duplicităţii comunisto-capitaliste a evreimii din România, care a caracterizat întreaga perioadă 1946-1989 bazându-se numai pe interes, fârâ nici măcar o aluzie la destinul ţării, încercând să speculeze deopotrivă nevoile electorale ale guvernului Groza, setea de răzbunare a iudeo-kominterniştilor şi nevoia Moscovei kominterniste de a avea în România un centru de presiune şi o Coloană a V-a care să lucreze în acea perioadă (1946-1953) în slujba internaţionalismului ostil oricărei manifestări a naţionalului. Documentul dezvăluie strategia comunităţii evreieşti de a juca simultan şi pe cartea Moscovei şi pe cartea Washingtonului, mutându-şi centrul de greutate al jocului când spre est, când spre vest în funcţie de evoluţia raportului de forţe între cele două super-puteri, alunecând net spre occidentul capitalist din momentul când naţionalizarea comunismului a devenit un fapt împlinit în mai toate ţările socialiste.
Etapa a II-a sau teroarea iudeo-komintemistă 1948-1960
Nu fac analiza istorică, pluridisciplinară a transformării României într-un stat socialist. Urmăresc evoluţiile evreimii din România faţă şi în raport de marile evenimente interne şi internaţionale care au avut implicaţii asupra dezvoltării economice, sociale, politice şi culturale ale ţării, aderenţa sau neaderenţa acesteia la idealurile naţionale, contribuţia sau lipsa de contribuţie la realizarea lor, solidarizarea cu destinul românilor sau desolidarizarea de acesta şi înregimentarea în slujba unor interese străine care să asigure evreimii avantaje materiale şi roluri dominante în toate sectoarele de activitate ale vieţii statale. Constat cu un maxim de obiectivitate şi de rigoare că evreimea din România anilor 1948-1960 n-a învăţat nimic din propria istorie de un veac de conlocuire, că răscoala de la 1907, trecerea cu arme şi bagaje de partea ocupantului german în 1916-1918, mişcarea legionară şi frământările violente antisemite din perioada 1926-1940 nu au constituit momente de analiză politică.din care să se extragă concluzii proteguitoare pentru comunitate şi o strategie care să facă posibilă o conlocuire reciproc avantajosă cu poporul român, ci dimpotrivă, începând cu documentul profund duplicitar al preşedintelui Uniunii Evreilor din România care ilustrează din plin că obiectivul târgului cu guvernul Petre Groza a fost doar interesul material, acela de a-şi redobândi averile şi cel social, de a accede la funcţii şi terminând cu răzbunarea talmudică sângeroasă, mascată sub lozinca luptei de clasă şi a dictaturii proletariatului, evreimea din România, în zdrobitoarea ei majoritate, s-a dovedit a fi o minoritate neaderentă la destinul istoric al poporului român, masa de manevră a forţelor externe având interese în România, demonstrându-şi capacitatea speculativă de a dobândi foloase materiale şi sociale din toate momentele tragice prin care trece poporul român.
• Instrumentul folosit de iudeo-kominternism spre a zdrobi naţionalul în toată minunata lui varietate de la folclor la istorie, de la cultură la arte, de la ortodoxism la şcoală, de la armată la justiţie, de la pământul-vatră la familie, a fost replica fioroasei CEKA, a GPU-lui şi a NKVD-ului iudeo-bolşevic în Rusia: numita securitate. Această instituţie devenită în anii 1948-1960 stat în stat, a fost organizată şi reorganizată după modele sovietice din epocă, cunoscând că la 13.03.1954 în Uniunea Sovietică, securitatea statului se reorganiza în formula KGB. (Comitetul pentru Securitatea Statului) procedându-se la eliminarea evreimii din acest aparat care tinde să devină naţional. La ora când se scrie această carte, există în România o documentare aproape totală asupra Securităţii româneşti din anii 1948-1960, care supusă unei analize riguroase conduce la concluzia că majoritatea absolută a cadrelor de conducere, a anchetatorilor, torţionarilor, directorilor de închisori şi şefilor de lagăre a fost: formată din evrei, evreii unguri demonstrându-şi îndeosebi ferocitatea ca Şi foştii iudeo-terorişti basarabeni.
• De la ţărani la militari activi de toate gradele şi din toate armele, de la magistraţi la universitari, de la preoţi la reprezentanţi ai claselor posedante, de la vârfurile politice la învăţătorii de ţara, securitatea iudeo-kominternistâ a pustiit societatea româneasca de valorile care-i asigurau independenţa, structura naţională, specificitatea şi dinamismul.
Direcţia Generala a Securităţii Poporului este un fel de adaptare a NKGB-ului - Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului din 1941, avându-1 director pe Vsevolod Nikolaevici Merkulov. în România primul "director" al Securităţii este Pantelie Bodnarenko (Pantiuşa) avându-1 adjunct pe generalul Al. Nikolski, amândoi sovietici care aveau în subordine consilieri, experţi, traducători sovietici şi cadre de execuţie, evrei. Renunţ la a da schema de organizare a Securităţii acelui timp, cunoscută din presa post-decembrista, susţinându-mi argumentaţia în mod selectiv, la Direcţia a Il-a de Contraspionaj era şef un Petre Gonciarov, avându-i subalterni imediaţi pe Szabo Ştefan, Hollinger Isidor, Zelman Marcu, Hida Tiberiu, Alexei laka, Bucikov Mira, Eiemer Silvia, Farcaş Andrei, Sandovici Misa, Koler Adoif, Năvodarii Luiza, toţi evrei: la Direcţia de anchetă un "colonel" Butika Francisk cu torţionarii Antonovid şi Dunegher; la Direcţia cadre un evreu ungur şi "general" făcut peste noapte; Demeter Alexandru, la Direcţia V, un "colonel" Szacsko Sandor, secondat de un "colonel" Hirsch, tatăl celebrului Hirsch zis Moţu Haiduc şi el ofiţer evreu de securitate care trădând, a rămas în Franţa, schimbându-şi încă odată numele în Mathieu Forestierre. Şeful investigaţiilor: "colonel" Leibovici, şeful cifrului: "colonel" Smerller, şeful filajului: "general" Kovacs Pius, şeful Spitalului Militar al Ministerului de Interne: "colonel" dr. Herşcovici, şeful Casei de Cultură a Ministerului de Interne: "colonel" Fux Beria. România timpului trăieşte o iudaizare cvasi-totalâ impusă de securitatea iudeo-kominternistâ prin crimă împotriva naţiunii, în proporţie de 95% unităţile teritoriale ale Securităţii acelor ani au fost conduse de evrei localnici sau nu, având drept obiectiv lichidarea vârfurilor româneşti din toate domeniile societăţii. Regiunea Ploieşti: "colonel" StmFMauriciu, Braşov: "colonel" Klausef Koloman, Suceava: "colonel" Adalbert, Oradea: "colonel" Kiss Ladislau, Piteşti: "colonel" Wisting Eugen diabolicul inventator de torturi şi regim carceral cunoscute sub denumirea ele Fenomenul Piteşti, Timişoara: "colonel" Stejkal William care jefuise aurul şvabilor şi salbele bânăţencelor şi despre care umbla zvonul câ-1 turnase în candelabre şi obiecte de uz curent, geamgiul evreu ajuns "maior" în securitatea raionului Lugoj, Kling, torţionarul Văii Timişului. Otto Schechter directorul închisorilor din Iaşi, criminalul Jean Colier fugit în Israel care scria sub pseudonimul Haim Golstein. Şcolile de securitate şi miliţie au fost împânzite de "dascăli" evrei cu diferite grade: Abramovici Herşcu Moritz, Auer Imre Eugen Geza, Cohn Smil Zissu, Chusid Aizic Dora, Friedrnan Marcu Hary, Davidson Sairn Avram, Kintzbruner Moise Michel, Walter Ichil Paul, Valdman Leon Jean, Strausber Bernard Maica, Winker Elias Avram ca să amintim numai o mică parte din cei care şi-au păstrat numele evreiesc şi să nu umplem paginile cu pseudonimele curat româneşti alese de majoritatea evreilor care au umplut securitatea şi miliţia timpului, ducând un război de exterminare împotriva poporului român, în paralel cu războiul psihologic total declanşat de evreimea care monopolizaze mass-media, cultura, literatura şi artele, universităţile, militând pentru deznaţionalizare şi internaţionalizarea României170.
• Sunt scoşi din biblioteci parţial sau total marii scriitori români, economişti de valoare, sociologi, istorici, filozofi. Lista numelor interzise este o ruşine naţională, cuprinzând aproape întreaga cultură umanistă şi ştiinţifică a României. Epurarea drastică a bibliotecilor făcută sub supravegherea "culturnicilor" şi comisarilor evrei conduce la crematoriu şi ruguri improvizate unde sunt arse sute de mii de volume. Singurul criteriu de apreciere valorica este cel politic- kominternist. Masacrul cultural comandat de evreii loska Chişinevski şi urmaşul său, alt evreu, Leonte Răutu, dictatori politici cu rang de secretari ai C.C. ai P.C.R. face gol în spiritualitatea românească, gol pe care aceştia 2 umplu cu maculatură iudeo-kominternistă fabricând în serie: poeţi, prozatori, dramaturgi, critici şi istorici literari, pictori şi compozitori evrei care pun stăpânire pe uniunile de creaţie, folosindu-le fondurile generos alocate de stat pentru a duce o viaţă de huzur. Premiile de stat, casele de odihnă şi creaţie, călătoriile în străinătate, ajutoarele băneşti devin monopolul evreilor care la adăpostul pseudonimelor stăpânesc dictatorial organismele administrative ale culturii, artelor, ştiinţelor fiind cei mai feroci comisari politici ai acestora.
• Asasinării fizice a sutelor de mii de români care alcătuiau suportul istoric al dezvoltării naţiunii, umiliţi, torturaţi bestial şi lichidaţi în masă prin închisori şi lagăre, îi corespunde ca o componentă a războiului total dus împotriva românilor de minoritatea evreiască, asasinarea tuturor componentelor vitale ale spiritualităţii naţionale. Evreimea pune stăpânire pe domeniul propagandă-doctrină-ideologie, slujind cu ferocitate ideile supra-statale kominterniste printr-o uriaşă manufactură de texte plagiate şi compilate din diferiţi ideologi la modă în U.R.S.S., dar mai ales din textele lui I. V. Stalin. Unul din cei mai productivi compilatori şi plagiatori ai epocii la care ne referim a fost Silviu Brucan, pe numele lui adevărat Bruckner, fiul semianalfabet al unui ceaprazar evreu bucureştean, agentul implicat în două tragedii ale istoriei contemporane: asasinarea mareşalului Antonescu conducătorul statului şi a preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu171.