EVREII, ASASINII CONDUCĂTORILOR ROMÂNIEI
A face biografia paralelă a Mareşalului Antonescu şi biografiile asasinilor săi, indiferent că au fost trădătorii de la Palat în frunte cu Mihai I de Hohenzollern, generalul Sănătescu şi restul camarilei sau comunişti de dimensiunea locotenentului dezertor Emil Bodnăraş, este o impietate. Un sacrilegiu. La executarea strălucitului ofiţer de stat major din primul război mondial, făuritor al unor mari victorii ale armatei române, mai apoi salvatorul statului român dus la catastrofă de Carol al II-lea şi camarila lui iudaică, a asistat Silviu Brukner-Brucan apărut din neant ca mare ziarist, care l-a împroşcat pe Mareşal cu veninul cel mai abject înainte şi pe tot timpul procesului, orchestrând corul presei iudaizate pentru a destabiliza şi dezinforma opinia publică, pentru a o incita şi a o face ostilă Mareşalului. Agent cu patroni puternici peste hotare acest Brukner-Brucan este unul din cei mai violenţi komintemişti ai epocii, cântăreţ bine remunerat al "operelor nepieritoare" făurite de I.V.Stalin, adept înflăcărat al dictaturii proletariatului şi al kominternizării României. Cităm câteva din textele acestui agent periculos cu rol nefast în România, tolerat, ba şi acceptat ca director de opinie, mediatizat cu o frecvenţă care ultragiază cel mai elementar sentiment de demnitate naţionala. Instalat la SCÂNTEIA de echipa Ana Pauker, loska Chişinevski şi restul evreimii de la conducerea P.C.R.-ului, secondat de batalionul scribilor kominternişti acoperiţi de pseudonime neaoş româneşti, compilatorul de texte ideologice a intoxicat cinci decenii opinia publica cu platitudinile lui subalterne, subversive şi ofensatoare.
Brukner devine "autor", comentând volumele I şi II ale lui I.V. Stalin, în stilul degradant al epocii, stil în care abunda: epocalele victorii ale poporului sovietic; credinţa cu care Partidul Comunist Bolşevic a urmat ideile atotbiruitoare ale lui Lenin şi Stalin; obligaţia partidelor comuniste şi muncitoreşti de a învăţa de la Stalin să aplice după forma sovietică dictatura proletariatului şi să îmbogăţească teoria cu noua experienţă a luptei de clasă; proletariatul poate şi trebuie să devină conducătorul revoluţiei; bolşevismul este tactica adevăratului proletariat, teză care se verifică zi de zi în activitatea social-democraţiei de dreapta din zilele noastre, agentură a marelui capital în rândurile proletariatului; inevitabilitatea prăbuşirii orânduirii capitaliste sub loviturile proletariatului; proletari din toate ţările, uniţi-vă; extinderea luptei de clasă pe plan internaţional ca o mare contribuţie la rapida dezvoltare a ideilor comuniste; importanţa excepţională a Internaţionalei a IlI-a, care a început să traducă în viaţă cea mai măreaţă lozinca a lui Marx şi Engels -dictatura proletariatului, oricare ar fi formele tranziţiei la socialism, unica rămâne dictatura proletariatului ...172 Şi aşa mai departe, pogoane de maculatura "ideologică", compilată, sucită, răsucită, rezumată, extinsă, la care Brukner-Brucan are o singură contribuţie: umplerea cultului personalităţii lui Stalin cu laude greţoase împănate în textele traduse şi plagiate. Pogoane de maculatură ideologică bine remunerate care i-au creat lui Silviu Brukner o situaţie privilegiată în P.C.R., 1-au investit cu funcţia de procuror al opiniei publice, i-au prilejuit călătorii în calitatea de agent sub acoperirea profesiei de ziarist, călătorii plătite de la bugetul statului, i-au stimulat duplicitatea şi pofta de gheşefturi pe plan internaţional, aducându-i prin fraudă, titlul de profesor universitar, cu toate că nu şi-a terminat nici şcoala primara. Iată cine a contribuit masiv la susţinerea prin presă a executării Mareşalului şi cine a contribuit esenţial la asasinarea lui Ceauşescu, omul politic care, în fapt, a făurit România modernă, independenta şi suverană. Mareşalul a fost asasinat prin intermediul agenturii evreieşti condusă de Ana Pauker. Ceauşescu prin intermediul aceleiaşi agenturi condusă de Brukner-Brucan, Petre Roman-Neulander şi restul profitorilor loviturii de stat din 1989. S-a dovedit astfel că minoritatea evreiască constituie în România un instrument docil în mâna intereselor străine, plin de ură faţă de poporul care o tolerează, un factor de maximă nocivitate, cancerigen al organismului social şi că estimarea psiho-socială făcută poporului român de către strategii războiului psihologic, ca un popor greu de radicalizat, cu puternice tendinţe centrifuge, puţin ataşat conducătorilor săi politici este realistă, dând acestora prilejul sâ-şi construiască strategiile pe un sol fecund dezagregării unităţii moral-politice a păturilor şi claselor sociale.
Un rol important în instalarea regimului comunist în România în perioada 1945-1948 revine francmasoneriei, reactivată după cel de-al doilea război mondial. Horia Hulubei, savanat de primă linie, Mihail Sadoveanu, Mihai Ralea, Victor Eftimiu fac pate dintre francmasonii cooperanţi, parvenind la funcţii.
EFECTE, CONSECINŢE (6) Efectele terorii iudeo-kominterniste exercitată între anii 1948-1960 au fost cumplite. Sute de mii de familii româneşti au fost martirizate, batjocorite, scoase de pe pământurile strămoşeşti şi deportate, zeci de mii de conaţionali şvabi şi saşi au fost deportaţi în Uniunea Sovietică, zeci de mii de români au pierit în închisori, în lagărele de exterminare sau au suferit prigoana exercitată de potentaţii politici evrei, fiind scoşi la marginea societăţii, interzicându-li-se exercitarea profesiilor pentru care se pregătiseră. Ura iudeo-kominterniştilor s-a exercitat îndeosebi asupra ofiţerimii, reprezentanta armată a unităţii şi demnităţii naţionale, asupra clasei politice, a ţărănimii, a preoţimii şi a intelectualităţii, liantul social şi depozitarul creator al culturii naţionale. Au apărut destule cărţi ale iadului carceral care relatează perfidia, bestialitatea, ura anchetatorilor evrei, diabolica lor inventivitate torţionară. Dacă în planul tragediilor familiale şi în cel al tragediei individuale timpul a aşternut un strat izolator de uitare, în plan istoric şi politic efectele terorii iudeo-kominterniste exercitată laş asupra poporului român a avut şi are consecinţe nefaste asupra minorităţii evreieşti, asupra relaţiilor de principiu atât cu supra-statul bancar-financiar iudeu, cât şi cu statul Israel care a dat adăpost şi cetăţenie torţionarilor evrei din România, emigraţi după ce şi-au îndeplinit misiunea distrugătoare pe aceste meleaguri. Nu confund responsabilitatea individuală cu responsabilitatea unei etnii decât în măsura în care etnia face din însumarea atitudinilor individuale o trăsătură definitorie, specifică, caracterizantă.
Or, minoritatea evreiască din România nu s-a delimitat de indivizii care s-au subordonat intereselor străine, slujindu-le împotriva intereselor poporului român. Dimpotrivă! S-a solidarizat în proporţie de masă cu acei indivizi, profitând de absolut toate împrejurările nefavorabile României spre a monopoliza întregul sistem economic, politic şi cultural, pentru a stăpâni funcţiile la vârf, direct sau prin intermediari şi pentru a stoarce toate beneficiile posibile sub scutul organizaţiilor mondiale evreieşti, iar în perioada la care ne referim, sub scutul militar al Uniunii Sovietice aflată încă sub dominaţia evreimii care triumfase în 1917 în războiul civil de nimicire a poporului rus.
• Autorul afirmă cu toată responsabilitatea că minoritatea iudaică din România a constituit şi constituie unul din factorii nocivi pe termen lung în responsabilitatea căruia cade un lung şir de crime împotriva poporului român, începând cu holocaustul din lagărele de exterminare şi terminând cu holocaustul cultural, în vreme ce milioane de tineri aparţinând a 20 de promoţii de elevi şi studenţi au fost lipsiţi de cunoaşterea operelor fundamentale ale culturii naţionale fiind intoxicaţi cu maculatura textierilor politici evrei, în vreme ce creatorii români din toate domeniile au fost marginalizaţi pe motive politice, cultura epocii a fost supra-încărcată cu produsele evreimii care a făcut din cultură un monopol rentabil şi confortabil, în vreme ce politrucii evrei au ridicat ateismul la nivelul unei politici de stat, fără să facă acelaşi lucru cu mozaismul; evreimea n-a ezitat să atace cultura populară şi celula vitală.a poporului român: satul românesc. Sub pretextul colectivizării, al luptei împotriva misticismului şi a concepţiilor înapoiate, satul a fost transformat de evreime dintr-o entitate complexă, plurifuncţională, cu o largă independenţă administrativ-economică, cu o ierarhie construită pe valoare şi experienţă, cu obiceiuri profund etice şi cu o moralitate austeră, cu tradiţii locale şi zonale ancestrale, de mare originalitate şi specificitate; într-un fel de colonie de muncă agricolă supusă capriciilor unor tirani analfabeţi, programaţi prin instruiri şi lecţii politice, sâ-i distrugă legăturile interne străvechi, întregul sistem autarhic generator de valori economice, mai ales de valori spirituale şi artistice. Folosind teroarea după modelul lui Kaganovici, evreul care a distrus satul rusesc, aplicând bestial lupta de clasă, hulind credinţa străbună, desfiinţând hora şi şezătorile, umplând puşcăriile cu "chiaburi" şi "mijlocaşi" precum Kaganovici cu "culaci"; Teohari Georgescu şi Securitatea iudaizată au încercat să distrugă legătura socială dintre vatra naţională şi poporul român, pasul hotărâtor spre internaţionalizarea şi devalachizarea ţării.
ETAPA A II-A. VALACHIZAREA PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN 1960-1989
• Analizând în profunzime motivaţiile marilor acte politice ale Partidului Comunist Român săvârşite atât sub conducerea lui Gh. Gheorghiu-Dej, cât şi a lui Nicolae Ceauşescu, autorul a localizat, determinat şi personalizat câteva constante fundamentale, constante menite să determine valachizarea în ansamblu a României asigurând populaţiei majoritare loc determinant în stat, în conducerea tuturor sectoarelor, activităţilor economice, sociale, politice, ştiinţifice şi cultural-spirituale. Procesul declanşat în România numai dupâ 7 ani de la instaurarea la conducerea statului a echipei iudeo-kominterniste din emigraţie, Ana Pauker, loşka Kişinevski, Vasile Luka, instaurare făcută prin dictatul lui Vâşinski, s-a bucurat de sprijinul tacit al Uniunii Sovietice care declanşase acelaşi proces după 36 de ani de crâncena şi sângeroasă dominaţie iudaică.
• Lovitura mortală dată evreimii din România de către regimul comunist s-a constituit dintr-un ansamblu de măsuri economice radicale. Reforma monetară din 15 august 1947, naţionalizarea întreprinderilor industriale, miniere, bancare, de transport şi asigurări din 1948, industrializarea, alfabetizarea, şcolarizarea obligatorie de 7 ani, naţionalizarea comerţului interior şi exterior, au lipsit evreimea de suportul material al speculei, rupând-o de proprietatea şi exploatarea mijloacelor de producţie. Pactul Uniunii Evreilor din România cu guvernul Petru Groza prin care evreimea spera să reintre în posesia tuturor avuţiilor posedate înainte de 1940, rămâne fără obiect, ceea ce determină un prim val de emigraţie evreiască clandestină, organizat de chiar potentaţii comunişti ai zilei, în special de Ana Pauker, care, în calitate de ministru de externe a organizat şi tranzitarea de arme şi oameni spre organizaţiile teroriste, de gherila, ale noului stat Israel. Se demonstrează şi în acest caz jocul dublu al iudeo-kominterniştilor care nereuşind să iudaizeze Rusia comunistă, dimpotrivă, reuşind să trezească antisemitism în proporţie de masă; au schimbat de opţiune de la internaţionalismul proletar la naţionalismul sionist, folosind toate mijloacele materiale şi politice de care dispuneau în România pentru a ajuta la întărirea statului evreiesc nou născut, a proteja organizaţiile sioniste clandestine, a organiza emigraţia legală şi ilegală şi de a crea în ţară puncte de sprijin sub diferite acoperiri.
• Ca urmare a naţionalizării sectoarelor economice vitale, evreimea se reprofilează şi ocupa posturile cheie, posturile de conducere, de la contabili şefi, la directori, de la subsecretari de stat la miniştri, de la secretar de partid la secretari ai Comitetului Central al P.C.R., monopolizând, aşa cum am mai spus, posturile de conducere din toate instituţiile de artă şi cultură, din presa scrisă, radio şi mai târziu din televiziune. Opţiunea principală a fost comerţul interior şi comerţul exterior.
• Procesul de valachizare a tuturor structurilor statului, începând cu Securitatea şi terminând cu cercetarea ştiinţifică este dificil şi se întinde pe o perioadă de 20 de ani, având drept revers emigrarea în masă a evreimii din România. Principiul NUMERUS VALACHICUS enunţat de Al. Vaida-Voievod, născut din nevoia de legitimă apărare a naţiunii faţă de invadatorii evrei, preluat de toate partidele naţionale antebelice, însă nepus în practică de către*acestea, devine politică de stat şi constantă istorica în programul Partidului Comunist Român.
• Reacţia evreimii internaţionale şi a celei interne se nuanţează în raport de evoluţiile României spre a-şi dobândi independenţa economică şi energetică totală.
• După iradierea lui Gh. Gheorghiu-Dej care poate fi trecut fără nici o rezervă în rândul conducătorilor români asasinaţi pentru vina de a fi luptat în numele eliberării patriei de sub dominaţia străina şi după instalarea lui Nicolae Ceauşescu la conducerea Partidului Comunist Român şi a statului, procesul NUMERUS VALACHICUS se accelerează, accelerând în mod corespunzător procesul de emigrare al evreilor, fie spre Israel,fie spre ţările capitaliste occidentale'.
• Evreimea internă şi internaţională nu rămâne pasivă la acest proces. Lojile francmasonice închise de către guvernul Dr. Petru Groza în 1948, îşi continuă activitatea în clandestinitate. Pe măsură ce Nicolae Ceauşescu plătea Fondului Monetar Internaţional datoriile şi dobânzile acestor datorii, evreii din ţară rămaşi în anumite posturi de conducere, fie că erau francmasoni sau nu, au organizat un complot vast împotriva şefului statului şi un sabotaj economic bine pus la punct, mai ales în domeniul comerţului exterior.
NEVOIA DE NUANŢE
Dacă perioadele 1848-1877; 1877-1916; 1916-1940; 1940-1944 au făcut obiectul unor analize pluridisciplinare ample concretizate în studii, statistici, explorări pe grupe socio-profesionale, analize microsociologice, de structuri şi relaţii sociale, de instituţii politice care privesc societatea global, sub aspect macrosociologic, nu acelaşi lucru s-a întâmplat în perioada 1944-1948 şi 1948-1989 motivele aparţinând dictatului politicii asupra cercetării istorice, sociologice, economice, culturale, în general asupra tuturor ramurilor ştiinţei şi în special asupra celor care vizau socialul în ansamblul său; de la economie la filozofie. Falsificarea istoriei de la epoca civilizaţiei teraselor la zi, opera unui politruc iudeu kominternist ca Roller, trecerea sub tăcere a problemei evreieşti, falsificarea unor statistici, glorificarea concepţiei internaţionaliste, teoria marxistă a naţionalismului, a luptei de clasă, sărăcirea problematicii, conceptelor şi metodelor sociologiei, au îngreunat informarea şi posibilitatea autorului de a interpreta devenirile minorităţii evreieşti în toată complexitatea socio-politică şi economică; de unde lipsa de statistici, de analize pe grupuri socio-profesionale, de blocare a autorului în a urmări dinamica trecerii evreimii din postura de posedantă a mijloacelor de producţie şi a peste 70% din avuţia naţională, la postura de salariată a statului, adică procesul de decapitalizare a evreimii conform concepţiei marxiste şi în compensaţie, de împroprietărire a ei cu funcţiile politice şi administrative ale statului.
Secretomania împinsă până la absurd, blocarea informaţiilor, dominaţia conjuncturalului asupra esenţialului, au adăugat alte piedici cercetării autorului asupra unei epoci pe care a trăit-o într-un spaţiu special, limitat şi asupra căreia poate închega cu greu o viziune sistemică din lipsa unei bibliografii riguros ştiinţifică.